Rectori
Mircea Dumitru (2012-prezent) este filosof și profesor de logică la Facultatea de Filosofie din cadrul Universității din București.
Ioan Pânzaru (2005-2012) este profesor la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, specialist în literatura franceză medievală. Este membru fondator al Centrului de Studii Medievale al Universității din București și membru al International Society of Arthurian Studies.
Ioan Mihăilescu (1996-2005) a fost sociolog și profesor la Facultatea de Sociologie a Universității din București. A prezidat Institutul Social Român şi Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare.
Emil Constantinescu (1992-1996) este politician și om de știință. A fost președinte al României între anii 1996 și 2000; din 1996 este cadru didactic al Facultății de Geologie a Universității din București.
Nicolaie D. Cristescu (1990-1992) este matematician, membru al Academiei Române și al Academiei Europene și, în prezent, profesor și cercetător la Universitatea din Florida.
Ion Dodu Bălan (1989) este autor, critic și istoric literar, folclorist, poet, prozator, profesor universitar și unul dintre reprezentanții de frunte ai protocronismului românesc.
Ioan-Ioviț Popescu (1981-1988) este fizician, specialist în optică și fizica plasmei. Este membru titular al Academiei Române și a condus secția de științe fizice a acesteia.
George Ciucu (1972-1981) a fost matematician, membru corespondent și secretar general al Academiei Române. Specialist în teoria probabilităților, statistică matematică, teoria jocurilor și teoria așteptării.
Gheorghe Mihoc (1963-1968) a fost matematician și statistician, membru titular al Academiei Române. Împreună cu Octav Onicescu a pus bazele Școlii matematice românești de teoria probabilităților și statistică matematică.
Jean Livescu (1959-1963) a fost istoric literar, membru corespondent al Academiei Române.
Iorgu Iordan (1957-1958) a fost lingvist și filolog, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.
Nicolae Sălăgeanu (1954-1957) a fost botanist și membru titular al Academiei Române.
Avram Bunaciu (1952-1954) a fost jurist și politician, ministru de justiție și ministru de externe al României.
Constantin Balmuș (1950-1952) a fost filolog, specialist în limbile clasice și membru titular al Academiei Române. A publicat studii filologice și istorice și antologii de literatură latină și greacă.
Ilie G. Murgulescu (1949-1950) a fost chimist, Președinte al Academiei Române și Ministru al Învățământului. A fondat și condus Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române.
Alexandru Rosetti (1946-1949) a fost un reputat lingvist și filolog, editor, pedagog, istoric al limbii române, patron spiritual al școlii românești de lingvistică. Profesor la Facultatea de Litere, Alexandru Rosetti a fost unul dintre patronii spirituali ai școlii lingvistice de la București și membru titular al Academiei Române.
Simion Stoilow (1944-1946) a fost matematician, profesor la Universitatea din București și membru al Academiei Române. Este cunoscut drept creatorul teoriei topologice a funcțiilor analitice și creatorul școlii românești de analiză complexă.
Daniel Danielopolu (1944) a fost medic, fiziolog și farmacolog, profesor universitar la Facultatea de Medicină din București și membru de onoare al Academiei Române.
Horia Hulubei (1941-1944) a fost fizician, membru titular al Academiei Române.
Alexandru Otetelișanu (1941) a fost jurist, specialist în drept civil.
Petre P. Panaitescu (1940-1941) a fost istoric și filolog, membru corespondent al Academiei Române.
Constantin C. Stoicescu (1936-1940) a fost jurist și membru corespondent al Academiei Române. A fost profesor de drept roman la Universitatea din București și ministru al justiției în guvernul Ion Antonescu.
Nicolae Gheorghiu (1932-1936)
Nicolae Iorga (1929-1932) a fost istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei.
Mihail Vlădescu (1920-1923) a fost deputat, soldat, gazetar și scriitor. A publicat cinci volume sub pseudonimul Alexis V. Drăculea.
Ioan Athanasiu (1915-1920) a fost medic veterinar și fiziolog, membru corespondent al Academiei Române și este unul dintre întemeietorii fiziologiei moderne românești.
Thoma Ionescu (1912-1915) a fost medic chirurg și anatomist, profesor universitar, inițiator al unor tehnici noi chirurgicale, întemeietorul școlii românești de chirurgie și de anatomie topografică și membru de onoare al Academiei Române.
Ioan Bogdan (1912) a fost lingvist și filolog, autorul unor studii referitoare la limba documentelor slavo-române și creator al filologiei slavo-române.
Ermil A. Pangrati (1911-1912) a fost ministru al lucrărilor publice în guvernul Titu Maiorescu și profesor la Universitatea din Iași și la Universitatea din București.
Constantin Dimitrescu-Iași (1898-1911) a fost pedagog, profesor de psihologie, pedagogie și estetică la Universitatea din Iași și profesor de filosofie și morală la Universitatea din București. A ocupat funcția de inspector general al învățământului, fiind, alături de Spiru Haret, unul dintre reformatorii învățământului românesc.
Grigoriu Ștefănescu (1897-1898) a fost geolog și paleontolog, explorator, membru titular al Societății Academice Române. Împreună cu Grigore Cobălcescu, este întemeietorul școlii române de științele pământului (geologie, mineralogie, paleontologie). A fost primul profesor în acest domeniu al Universității din București, a condus lucrările pentru elaborarea primei hărți geologice a României și este descoperitorul unor rămășițe fosile de importanță deosebită.
Titu Liviu Maiorescu (1840- 1917) a fost academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor, prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX. Maiorescu este autorul celebrei teorii filosofice a formelor fără fond, baza Junimismului politic și „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici.
Alexandru Orăscu (1885-1892) a fost arhitect, urbanist, profesor universitar și autorul „Planului Orăscu” al Bucureștilor.
Ioan Zalomit (1871-1885) a fost filosof și primul profesor de filosofie al Facultății de Litere din București.
Vasile Boerescu (1871) a fost ziarist, jurist și om politic, susținător al ideilor liberale moderate. Boerescu a fondat ziarul Naționalul, a îndeplinit numeroase funcții politice în guvernele post-unioniste, a făcut parte din delegația care a reprezentat România la Conferința de la Paris în 1866, susținând aducerea unui prinț străin, a fost ales în Adunarea Constituantă care a adoptat Constituția din 1866 și în Parlamentul României.
Gheorghe Costa-Foru (1864-1871) a fost avocat, profesor universitar și Ministru al Afacerilor Externe. Costa-Foru este autorul sistemului contemporan de educație din România și unul dintre inițiatorii construcției Palatului Universității.
Evenimente
Galerie
